Prasopsook Prichavuthi alias Matthew, ghidul nostru thailandez, configureaza traseul astfel incat grupul sa nu aiba de suferit. La insistentele noastre indiscrete, caci altcumva deontologia profesionala nu i-ar permite asa ceva, recunoaste ca si casa lui e amenintata de viituri. Alunga sugestiile de a desemna un alt ghid asa incat el sa mearga sa-si ajute familia. Desi crestin, povesteste cu pasiune depre budism si vechile regate. In autocar rade cu noi, canta si ne povesteste despre originile sanscrite ale alfabetului thailandez.
Nu stiu cum a facut si ce-a ticluit impreuna cu agentul roman al Eturia dar apele nu ne-au gasit. Peste tot pe unde am ajuns si ne-am cazat am fost intampinati cu zambete si cu “suntem onorati si bucurosi sa va avem oaspeti”. Pe drum, si noi, calatorii, am renuntat la carapacele personale devenind astfel mai uniti. Putine au fost situatiile in care ne-am intersectat cu alte grupuri de turisti. Chiar si in cele mai aglomerate spatii, aplicand o anumita strategie a agentiei, ghidul nostru reusea sa ne ofere experiente exclusive, cum a fost aceea dintr-un templu al Complexului Wat Pho din ansamblul Palatului Regal, cel mai vizitat loc al Thailandei: sosind mai devreme cu o jumatate de ora am participat la slujba de dimineata a calugarilor budisti, o ceremonie impresionanta prin cantecele patrunzatoare si simplitate.
Am vorbit apoi cu un tanar calugar in camaruta lui, dotata cu computer si internet. Intrebandu-l de inundatii, Phramaha Uthit mi-a zambit senin parafrazand din invataturile lui Buddha: “…noi incercam sa le aratam oamenilor ca suferinta pandeste pretutindeni, de cand ne nastem pana cand murim. Cu cat avem mai multe, cu atat ne dorim mai mult sa pastram ceea ce am agonisit. Dorinta naste suferinta caci in timp omul pierde ceea ce are. Ca sa nu mai suferim trebuie sa renuntam la dorinte. Acceptarea ne indeparteaza de dorinta si ne apropie de fericire”. (Bogdan Croitoru)
